Butași îmbătrâniți, plantație sălbăticită, multă speranță, rezultat redus.

2008, vara.

Într-o zi de joi, am plecat într-o scurtă vizită la Aiud, la bunica. Știam că mă așteaptă, ca de obicei, cu inima curată și cu dragoste, iar undeva în adâncul sufletului mă hotărâsem să nu mai fiu pe fugă, să rămân ceva mai mult la ea, de data aceasta. Nimic deosebit până aici, căci drumul îl mai făcusem de atâtea și atâtea ori. Acum însă, ceva îmi spunea că această zi îmi va aduce ceva special în viață, în viețile noastră. În același timp, nu puteam crede că va fi o schimbare, de orice fel. În fiecare joi era ziua de târg, iar în căminul bunicilor exista un obicei: să se adune mai mulți vechi prieteni la povești, la o cafea sau un ceai înainte de masa de prânz. Știam că voi găsi casa plină, știam și că la această cafea tradițională dinainte de prânz vor fi prezenți tanti Magdi (verișoara bunicii) și nenea Gyuri (Dr. Csávossy György).

Când am trecut pragul casei, bunica mai că nu se răsturna de bucuria de a mă vedea – deși fusesem la ea cu câteva zile în urmă, e drept, doar într-o doară. I-am salutat pe toți și nenea Gyuri, cu care mă întâlnisem adesea și discutam cu el câte-n lună, câte-n stele, dar niciodată despre vinuri sau despre viticultură, a exclamat:

‒ Iată, a sosit viitorul oenolog al familiei.

Stăteam acolo, nemișcat, și-mi spuneam în gând că eu, care nu am pus vin în gură în viața mea, eu care nici nu știu ce-i aia vin, ce-i aia oenolog… adică eu… să lăsăm glumele. Eu am altă treabă. Dar nu îl voi contrazice,…

„Vinul este o creație artistică ale cărei valori estetice sunt de evidențiat. Un dar divin, sursă a speranței și a bucuriei. Hrană pentru corp, cu puterea balsamului, apa vieții, a  tinereții veșnice.” (Vezi: Csávossy György, Magyarán a borról / Despre vinuri pe înțelesul tuturor. Budapesta: Editura Mezőgazda Kiadó, 2006).

Takács Attila consideră oenologia o artă, iar vinul ‒ o creație artistică. „Noi, viticultorii din Ardeal, niciodată nu trebuie să ne gândim să fim concurenți unii cu alții. Consider că, în calitatea mea de viticultor și oenolog, sunt propriul meu inamic. Dacă îmi iese un vin bun, atunci voi găsi și piața pentru acesta, voi găsi consumatorul sau va ajunge la acel consumator cu care voi intra în relații strânse prin vin. Astfel, și vinurile mele vor ajunge cum se cuvine în lumea largă. Mereu trebuie să ne străduim să producem vinuri de calitate, ceea ce reflectă podgoria și arealul viticol în vinurile noastre. Avem multe soiuri excelente de struguri aici, în Ardeal, din care se pot produce vinuri minunate, iar această calitate, ferecată în butelii, o oferim noi consumatorilor de vinuri. Desigur, avem mult de lucru, cu multe provocări pentru a ajunge aici, pentru ca vinurile noastre să conțină caracterul zonei (terroir), acea lume din care ne tragem, din care se trag vinurile și viile noastre. Cred că acesta trebuie să fie obiectivul străduinței noastre și trebuie să convingem consumatorul de vinuri că da, noi aici, în Transilvania, producem vinuri foarte bune, prin urmare merită cunoscute și cumpărate produsele noastre, merită făcută o vizită la noi, pentru că va fi o experiență pozitivă. Putem oferi multe frumuseți acestei lumi și iubitorilor de vin.”