FB TW IG

#thelma_winery

Image Alt

Dealurile viticole transilvănene

(Continuare) Trecutul istoric...

… Ordinele transilvănene și-au ținut adunările naționale în anii 1544, 1551 și 1560. Tot aici, a fost nevoit să se smerească cărturarul tipograf de renume mondial Misztótfalusi Kis Miklós și să își retragă opera intitulată ,,Justificarea”. Până în anul 1784, Episcopia Reformată din Transilvania a avut sediul la Aiud. ,Orașul a fost distrus de mai multe ori, mai întâi de tătari, apoi, în duminica floriilor din 1704 de către lobonți, iar în ianuarie 1849 de armata moților conduși de Axente Sever. În perioada comunistă orașul a fost reședință de raion până în anul 1968, iar din 1993 a obținut rangul de municipiu.

Cultura viilor a fost mereu prezentă în mod semnificativ în viața Aiudului. Suprafața viilor sale atingea, în anul 1870, 220 de pogoane cadastrale, plantațiile fiind în general în proprietatea cetățenilor. Culesul viei începea în mod tradițional după data de 16 octombrie (ziua numelui Gál), iar potrivit însemnărilor, în anul 1866 vinul s-a făcut din mulți struguri uscați și stafidiți.

În anul 1881 a luat ființă Școala de Viticultori din Aiud care a avut un rol important în modernizarea viticulturii și în îndrumarea replantărilor de după filoxeră. Podgoriile Aiudului se întindeau până la poalele Dealului Straja pe care se făcuseră serpentine și șanțuri de drenare a apei, respectiv brazde încrucișate pentru a împiedica alunecarea terenului.

Colegiul Bethlen, de pildă, avea o plantație întinsă de vie în principal la Mirăslău, loc în care, la mijlocul secolului 19, administratorul de moșie Ferenc Fosztó a realizat o valoroasă colecție de soiuri. În anul 1902, a fost înființată colonia Ambrosi-Fischer, unde se produceau altoiri de pomi fructiferi și de viță de vie.

După cel de al doilea război mondial gospodăria de stat a introdus agricultura intensivă, iar suprafața viei gospodăriei de stat avea 126 de hectare. Dealurile cu viță de vie și structura soiurilor acestora era:

Farkaspatak / Pârâul Lupului (18 ha): Sauvignon (9 ha), Chasselas (5 ha), Fetească Regală (4 ha);

Herja (32 ha): Fetească Regală și ceva soiuri delicatese;

Gereben (30 ha): Fetească Regală, Járdovány, Fetească Albă, Riesling Italian, Tramini, Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon;

Nagyrétes / Câmpul Mare (10 ha): plantație mixtă (Fetească Albă, Tramini, Riesling Italian);

Kisrétes / Câmpul Mic (5 ha): Zalagyöngye (aprox. 3,5 ha) și plantație mixtă (Járdovány, Muscat Ottonel, Chasselas, Muscat de Hamburg);

Grintyen / Grindeni (7 ha): Riesling Italian; Megfigyelő / Observator și Lőtér / Poligon (20 ha): Fetească Regală, Tramini, Járdovány, Fetească Albă, Muscat Ottonel; Hosszú felett / Deasupra Lungii (4 ha): Fetească Regală.

Alături de cele de mai sus, mai trebuie amintite două dealuri ale gospodăriei de stat: Bektor-Török de lângă Câmp (aprox. 8 ha) cu Riesling Italian și dealul Kerekes / Roata (6 ha) cu expunere la Sud, unde soiurile dominante sunt Feteasca Regală și Furmint.

Din 1985, la Aiud, au mai avut plantații Asociația de Stat și Cooperativă de la Ciumbrud pe dealurile Park, Straja și Mlăștinoasa unde se cultivau pe araci cu fir Fetească Regală, Riesling Italian, Pinot Gris, Tramini și Muscat Ottonel. Plantația, care odinioară avea o întindere de 80 ha, astăzi este, din păcate, în majoritate distrusă. Doar deasupra Parcului mai sunt cultivate aproximativ 8 ha, iar pe celelalte porțiuni, de aproximativ 6-7 ha, mai sunt câteva plantații făcute de către foștii proprietari care și-au redobândit terenurile.

Gospodăria de Stat avea o pivniță modernă, la fel ca și Întreprinderea de Vinificație Aiud. Calitatea vinurilor este atestată de premiile câștigate la numeroasele competiții internaționale, prezentate la capitolul „Trecutul istoric al zonei superioare a Dealurilor viticole transilvănene”.

CIUMBRUDul este comoara podgoriilor transilvănene. Spre sud, departe, se înalță albăstrui Munții Apuseni, ca o stavilă în calea vântului de la Piatra Secuiului și până la Piatra Craivii, păstrând mereu nesfârșita liniște a toamnei blonde, cu ochi albaștri, favorizând coacerea boabelor mieroase. Aici vinurile au o calitate deosebită datorită climei blânde de lângă Mureș și poziția sudică favorabilă viei în care fiecare arac seamănă cu acele de ceas solar.

Numele localității Ciumbrud este probabil de proveniență slavă și în limba maghiară se trage de la denumirea cimbrului. În urma ultimelor descoperiri arheologice se știe că în secolul IX, Ciumbrud era locuit de țărani slavi.

Primele atestări documentare datează din secolul XIV, când urmașii familiei Obus donează Episcopiei din Ardeal proprietățile lor de la Ciumbrud și de la Gâmbaș. În secolul XVIII, Ciumbrud devine proprietate a contelui Kemény László, guvernator, apoi al fiului acestuia, Farkas. În anul 1922, Colegiul Bethlen achiziționează domeniul de la Kemény Árpád, pentru ca apoi, în anul 1948, să fie naționalizat. Astfel intră în proprietatea Școlii Profesionale Viticole din Ciumbrud.

Ciumbrudul și-a dobândit renumele datorită producției de altoi de viță și vinurilor sale. La Expoziția Mondială de la Paris, din anul 1867, vinul Riesling de Rin al contelui Kemény István a primit medalia de aur de la Napoleon al III-lea. Potrivit procesului verbal al ședinței itinerante a Societății Economice Ardelene (EGE), via soției lui Kemény István avea 40 de pogoane cadastrale. La expoziția organizată cu acea ocazie, vinul Tramini din anul 1876 a câștigat cea mai mare distincție: medalia de stat de argint. În anul 1872, registrul ținut de Fekete Pál menționează 64 de pogoane cadastrale de vie și, în același timp, în imediata vecinătate a Ciumbrudului, la Sâncrai sunt 18 pogoane cadastrale de vie. Sâncrai era, la acea vreme, domeniu al familiei Bánffy. Viile din Ciumbrud se întind astăzi pe două podgorii separate: din Ciumbrud și din Sâncrai. Cele două dealuri sunt despărțite de pârâul Lopadea care se varsă în Mureș chiar în centrul Ciumbrudului.

Cele trei domenii ale dealului Ciumbrud sunt următoarele, dinspre Vest spre Est: Ugarok, Dealul Kemény și viile sătenilor. Domeniul Ugarok a fost plantat de Asociația Cooperatistă de Stat.

Până în anul 1960, cât timp a fost în proprietatea Școlii Viticole, suprafața totală a viei de pe Dealul Kemény a fost de 17,26 ha. Rânduiala soiurilor dinspre sat către vârful dealului era astfel: Muscat Ottonel, Kis-plébános, Nagy-plébános, colecție din peste 400 de soiuri, Riesling Italian și de Rin, Muscat Galben, Sauvignon, Furmint, de Neuburg, Pinot Gris, Új-plébános (Furmint, de Neuburg, Muscat) și Fetească Albă. Modernizarea plantației a început în anul 1965. S-a tăiat fiecare al doilea rând, iar cercurile ardelenești au fost schimbate cu cordoane duble, de înălțime medie.

Pe dealul din SÂNCRAI, unde vița de vie se întindea pe aproape 100 de ha, Școala Viticolă a început replantările în anul 1961. Cea mai mare parte a viei a fost înființată între anii 1970 și 1975. În partea de sub teritoriul Serban s-au pus struguri din soiurile Riesling Italian și Pinot Gris, apoi de-a lungul drumului către Ciumbrud, pe partea de sus a Magyar-hegy, Muscat Ottonel, Pinot Gris și Riesling Italian, iar mai jos de drum ‒ Muscat Ottonel și Tramini Roșu. Pe cele două parcele numite Picioare (Láb) s-au plantat Fetească Regală, Fetească Albă, Riesling Ialian și Tramini Roșu. Mai sus de sat, pe parcela numită Pogyiró și-au găsit loc Rieslingul Italian, colecția de soiuri, iar cea mai înaltă parcelă este a noilor soiuri provenite din încrucișările Csávossy.”

(Vezi: Dr. Csávossy György, Erdélyi-Hegyalja, a borok hazája / Dealurile viticole transilvănene, țara vinurilor. Budapesta, Editura Kortárs Kiadó, 2016.)